Burrata este un tip de branza proaspata, preparata intr-un mod unic. S-ar putea spune despre ea ca este un fel de mozzarella, insa mai rafinata si mai cremoasa.
Istoria ei este destul de recenta, fiind fabricata pentru prima oara in jurulul anului 1920, in Andria, zona Murgi, regiunea Puglia din sudul Italiei, la ferma familiei Bianchini. Mai tarziu, ferma a fost transformata in fabrica producatoare de burrata, facuta initial din lapte de bivolita. Acum se prepara si din lapte de vaca, pastrandu-se insa reteta originala si cele trei ingrediente simple pe care le are la baza: lapte, smantana si cheag.
In timp, burrata s-a adaptat multor zone din Italia, satisfacand gustul tuturor. Cea mai cunoscuta este bufala burrata, branza rotunda, inmuiata in zer si legata cu frunze verzi de asfodel (planta aromatica mediteraneana), care ajuta cumparatorul sa isi dea seama cat de proaspata e branza, in functie de culoarea lor. In alte zone, se intalneste branza Provola, care se umple cu unt, nu cu smantana. Mai exista si burrino, branza din regiunile Calabria si Puglia.
Modul de preparare al burratei este destul de minutios: odata ce branza s-a inchegat, se scufunda in apa foarte fierbinte si se strecoara printr-o panza, care se strange usor pana ce ia forma unui saculet, dar care ramane deschis. Se toarna apoi smantana in saculet, se strange si se inchide, obtinandu-se astfel forma specifica, de para.
Gustul ei untos, lactic, te face sa o devorezi, sa o inghiti intr-o secunda. Si asa si trebuie! Pentru ca burrata, fiind o branza proaspata, ar trebui savurata cat mai repede, si la temperatura camerei, pentru a nu se pierde din aromele ce o insotesc.
Burrata merge perfect servita cu rosii proaspete, prosciutto crudo, piper proaspat macinat, ulei de masline extravirgin sau salata. Un vin rosu sec e camaradul ei cel mai apropiat si ii scoate in evidenta toate aromele.
