Cum spuneam, italienii au un talent aparte cand vine vorba de gastronomie. Nu e de mirare ca retetele lor culinare au ajuns sa fie cunoscute de lumea intreaga. Asa cum este si clasica Parmigiana di Melanzane.
Parmigiana di Melanzane reprezinta o mancare in straturi, gatita la cuptor, care contine vinete, parmezan si sos de rosii. Se spune ca istoria ei incepe in regiunea Campania, care isi are capitala in Napoli. Unii spun ca ar avea legaturi si cu Parma, tinand cont de numele ei, altii ca ar avea origini siciliene. Ce se cunoaste sigur e ca reteta a aparut prima oara in anul 1837, intr-o carte de bucate, la Napoli si continea, in plus, fata de celelalte retete aparute pana atunci si sos de rosii, perioada in care a fost publicata cartea fiind cea in care rosiile capatau o amploare din ce in ce mai mare in Italia.
Cert este ca denumirea “parmigiana” nu vine de la parmezanul continut de aceasta mancarica delicioasa. Se pare ca deriva de la sicilianul “palmigiana”, care inseamna obloane, tigle, fasii de lemn suprapuse, aratandu-se astfel asemanarea dintre ele si feliile de vinete asezate una peste alta in tava in care se prepara. Istoricii spun ca sicilienii aveau la nivel nativ o problema in a-l pronunta pe “l”, asa ca l-au transformat fonetic in “r”, ajungandu-se astfel la “parmigiana”.
Teoria cum ca acest fel de mancare ar avea legatura cu Parma si cu parmezanul implicit, datorita numelui pe care il poarta, e doborata de istorici prin simplul fapt ca parmezanul, desi prezent in reteta, nu este specific zonei de sud a Italiei, zona de unde provine preparatul, ci zonei de nord, zona in care e localizata Parma.
Sunt povesti si povesti, asa cum apar in toate cazurile in care e vorba de un fel de mancare mult indragit, pe care toata lumea vrea sa il revendice, sa isi atribuie titlul de inventator al felurilor de mancare minunate, cunoscute pe tot mapamondul. Realitatea este ca, atunci cand mergi la pranzul de duminica al unor napoletani, pranz luat obligatoriu alaturi de familie (vreo 15-20 persoane, de la cel mai mare la cel mai mic) si vezi cata bucurie aduce aceasta Parmigiana di Melanzane, nelipsita de la mesele lor, parca ti se face pofta sa instaurezi si tu o astfel de traditie, cu aceasta mancare destul de satioasa, gatita din ce in ce mai des.
